Cuibul visurilor part III

                   

 Nu este cel mai frumos lucru sa petreci o zi friguroasa de Octombrie in cafeneaua care ti-a gazduit toate dupa-amiezele reci din ultimul an? Micuta, eleganta, un pic rustica si un pic occidentala, este un al treilea cuib al visurilor pentru mine. Sunt mereu bine-veinta acolo, pot visa in voie, fara ca nimeni sa ma deranjeze. Mesele de cusut reconditionate si transformate in masute de cafea, peretii acoperiti de lambriu, tablourile care parca apartin secolului trecut, revistele prafuite de moda sau de arta, aparute acum 6-7 ani, mirosul de cafea aromata, combinat cu cel de tutun, fereastra uriasa petru incaperea atat de mica, masuta mea de la geam.

      Este cel mai linistitor sentiment sa stai acolo, cu persoana iubita, inconjurati de caldura spatiului ingust, privind oamenii infrigurati care trec cu rapiditate prin fata ferestrei, sorbind dintr cea mai buna si cea mai ieftina cafea bauta vreodata, fumand cateva tigari, citind o carte, ascultand muzica ce te duce in alta lume, uitand de problemele de zi cu zi.

      Cred ca acolo imi voi petrece anotimpurile reci, invatand, relaxandu-ma, visand.

Leapsa ;)

 

• Care este jocul tau preferat din fata blocului?

Imi placea sa ma joc de-a spioanele (era perioada in care desenele alea inebuneau pe toata lumea), si ne urcam in copaci si ne faceam sedii prin tot felul de locuri.

• Care este “dulcele” pe care l-ai manca si acum?

O anumita inghetata de ciocolata la pahar care nu se prea gasea decat la magazinul de langa blocul meu.

•    Care au fost desenele tale preferate?

Eu, surprinzator, desi ma uitam si la desene, descoperisem anime (pe Animax) si preferatul meu era Kaleido Star.

•    Pe melodiile cui ai crescut “mare”?

ASIA pana pe la 7 ani si „Gasca mea” de la Hi-Q. Nu exista petrecere fara melodia asta.

• Ce amintiri iti trezeste guma Turbo?

Abtibilduri. Abtibilduri peste tot :))

•  Ce visai sa devii atunci cand erai mic si ce-ai ajuns?

Visam sa fiu designer vestimentar si aqm sunt pe drumul spre grafica. Da cine stie ce-mi rezerva viitorul.

•    Cum ti-ai descrie copilaria in 3 cuvinte?

Plina de surprize 🙂

 

Nostalgia

Stau si ascult melodia care imi acapareaza mintea. Nu am mai auzit-o pana acum, si totusi ma trimite intr-o stare de profunda nostalgie. Ce faceam acum cativa ani pe vremea asta? Citeam fanficuri cu My Chemical Romance, ascultam in disperare, scriam fanficuri.

Stateam pe Quizilla si faceam quizuri, citeam povesti cu adolescenti rebeli. Eram inca un copil. Visam la o astfel de adolescenta. Dar odata cu trecerea anilor s-a risipit si adolescenta la care visam atunci. Mai e jumatate de an si intru in lumea adultilor. Si ce s-a ales de adolescenta mea? Un pumn de vise adunate cu mare precautie care se topesc precum zapada stransa in mainile degerate. Nu mi-am permis sa fiu rebela, mi-am dat seama ca acest lucru ar ingreuna lucrurile atat pentru familia mea cat si pentru mine.

Ma gandesc cu parere de rau la vremurile acelea, cand visam la viata de adolescent autentic,  dar, daca gandesc mai in profunzime, imi dau seama ca sunt mult mai fericita acum decat atunci. Atunci tot ce aveam erau vise, pura imaginatie. Acum simt ca traiesc, simt ca fac ceva pentru a-mi cladi viitorul. Atunci nu stiam ca vreau, totul era  incetosat. Acum stiu si alerg cu bratele intinse, in speranta ca voi prinde macar  frantura din ceea ce imi doresc.

Si totusi, ma mai gandesc uneori la pasiunea pentru My Chemical Romance si la modul in care mi-a influentat evolutia. La pesimismul melodiilor. Mai ascult din cand in cand si incerc sa imi dau seama ce imi spuneau mie acele versuri pe care nici macar nu le intelegeam in intregime. Totul are, insa,  o insemnatate in viata noastra, oricat de insignifiant sau de superficial ar parea.

Suflete

-Trupuri infrigurate care se incalzesc cu amintiri pe refugiul de tramvai. Caini care urla in noapte. Masini care trec fulgerator pe langa mine. Visez la un ceai cald si la o bucatica de iubire. Visez la caldura din casa. Ma pierd si eu printre sufletele degerate. Le inteleg dorintele. Le simt durerile. Le vad inimile. Insa doar pentru cateva momente. Atunci cand visarea mea se curma, se curma si legatura cu visele celorlalti. Si devenim din nou straini, si trecem din nou unii pe langa altii fara sa fim constienti de existenta celorlalti.-

Like snow shimmering in the dark.

You know those moments when you’re exhausted, right?  When you can’t take it anymore, when you want to escape from it all. From school, from family, from friends.  It happens to all of us at a certain point in time.

That’s how I feel now. I feel nothing about anything around me. I am depressed, I am disappointed in me and in most of the things around me. The only thing I want now is him. And nothing else.

And still, an insignificant thing like seeing how the snow shimmers at night made me fall into daydreaming. I dreamt of a cold, snowy night, a warm home, my love holding me in his arms, talking random things,  feeling good, not caring about anything else, just me and him. And nothing else mattered.

That’s what I want. That’s what I dream of right now. This and nothing else.

 

Until…

I never knew what it’s like to be kissed softly. I never knew what it’s like to be hugged so tight, it takes my breath away. I never knew what it’s like to feel a loving  glance. I never knew what it’s to want someone. I never knew what it’s like to be addicted to someone. To not be able to pass a day without seeing him. To text like crazy. I never knew what it’s like to love. Until now. Until he appeared. Until he found me, hidden in my corner, and he saw right in my heart.

Hai să ne jucăm cu panoramele :)

Am fost la pădure şi mi-am amintit că pot face fotografii panoramice, aşa că m-am distrat:) click pe poze pentru a le vedea la dimensiunea reală.

 

 

 

 

Chill, let’s chill…

I shall stay in love, in love with music, in love with life, in love with him. Because being in love makes everything better.

Stresul ne macină, a început şcoala, intru la 7 jumate,  mă târăsc până în clasă, mă aşez în bancă şi beau din ciocolata caldă până mă trezesc. Dar când mă trezesc sunt amorţită de la atâta stat pe scaun. Viaţa într-a 11-a…

Simt că mi-am neglijat blogul în ultimul timp, dar acum chiar am simţit nevoia să scriu, n-am mai scris de mult şi-mi era dor de dashboardul meu şi de sentimentul pe care îl am când scriu. E pur şi simplu o „parte din mine de care mă simt foarte legată.

Despre ce voi scrie astăzi? Despre muzică. Da, muzică, dar nu orice fel de muzică, muzica anilor ’90 si mai veche, chiar până prin ’60. Surprinzător aceasta este muzica sufletului meu. Chiar dacă sunt eu rockeriţă înfocată, când aud „Strangers in the night”, „Dream on”, „Careless whisper” sau o altă melodie de acest gen, mi se topeşte inima.

Pur şi simplu, nu le rezist, simt fiecare vers şi fiecare acord. Ştiţi care a fost explicaţia mamei? A spus că, atât pasiune pentru rock cât şi cea pentru muzică veche mi se trag de la petrecerile pe care le dădeau când eu eram încă în burtica ei. Şi cam tind să o cred, prea ştiu toate refrenele 🙂

Untitled part 2

Ducea o viaţă dublă. Era muncitorul şters de la serviciu, cu costum ponosit. Era ordonat, lucra fără pauză şi lucra orice. Era cel care agaţă câte o femeie prin cluburi ieftine. Avea mereu cearcăne, dar cei de la muncă nici nu bănuiau din ce motiv. Credeau că lucrează şi noaptea. Nu ştiau ce univers se ascundea în mintea lui, un univers care nu îl lăsa niciodată să doarmă.

Era ca şi cum te-ai desprinde uşor de toşi ceilalţi. Până la urmă, nu avea nici un motiv să ducă o viaţă dubă. Dar în lipsa posibilităţilor financiare, avea o imaginaţi bogată. Odată, în copilărie a stat două ore să privească o pisică sdormind, timp în care şi-a notat 375 de moduri în care să infilterze pisica în NASA şi să o trimită în spaţiu.

Acum nu se schimbaseră prea multe. Deşi apartamentul lui avea două camere şi aproape 50 mp, pentru el era un întreg regat. Se simţea ca un rege în acea cutie de chibrituri. Un rege fără coroană. Pereţii erau scrijeliţi cu idei. Patul dădea pe-afară de vise. Nimeni nu văzuse asta până acum. Numai o minte ca a lui ar putea înţelege.

Anohana, Gestapo and nudes.

And guitar. And unrequited love. And Nabari no Ou. And plans for the future. And anxiety. Staying up late. Waking up early. Doing nothing. Crying inside. Bored. Drawing. Vices. Rock FM. Nostalgia. Urge to go to the seaside. And fear. All of these, together, myself now. 

-And, still I say, I don’t give a fuck.-